De când sunt mămică, apreciez mult mai mult orice ajutor pe care îl primesc, chiar și atunci când vine de la oameni complet necunoscuți.

Îmi amintesc că, în ultimul trimestru de sarcină, a trebuit să merg la o instituție unde aveam de rezolvat o problemă pe care o amânasem mult timp. De fiecare dată când ajungeam acolo plecam dezamăgită și frustrată, așa că aveam deja emoții înainte să intru.

Ajunsă la ghișeu, încercam să cer niște informații, însă eram atât de anxioasă și cu mintea în toate direcțiile, încât nu mai înțelegeam nimic din ce mi se explica. Eu, care sunt oricum foarte sensibilă, am început să plâng. Mă victimizez puțin, nu? Probabil că domnul de la ghișeu se întreba: „Ce are fata asta? De ce plânge? De ce nu înțelege?”

Atunci s-a apropiat un bărbat și i-a spus simplu: „Este însărcinată. Aveți puțină răbdare cu ea.”

În acel moment, atitudinea domnului de la ghișeu s-a schimbat complet. Parcă, dintr-odată, totul a devenit mai simplu. M-am simțit văzută, înțeleasă și protejată, iar asta a însemnat enorm pentru mine.

Nu i-am văzut chipul acelui om și nici nu mai știu dacă am apucat să-i mulțumesc. Dacă nu am făcut-o, îmi pare rău. Știu doar că m-a emoționat atât de tare, încât mi-au dat din nou lacrimile. Sunt o plângăcioasă, știu…

Într-o altă zi, coboram din autobuz cu căruciorul. Un domn în vârstă, care avea o plasă și un baston, a coborât înaintea mea. Cred că trecuse bine de 80 de ani. Și-a lăsat plasa și bastonul jos și a venit să mă ajute să cobor căruciorul, care era destul de greu.

Am rămas fără cuvinte.

La vârsta lui, într-un loc plin de oameni mult mai tineri și mai în putere, a ales să fie el cel care oferă ajutor, chiar dacă propriul corp nu îl mai ajuta ca odinioară. I-am mulțumit din suflet. Gestul lui mi-a mângâiat sufletul și mi-a rămas în minte până astăzi.

Nu cred că trebuie să faci lucruri mărețe pentru ceilalți. Uneori este suficient să fii atent. Să fii prezent. Să observi și, dacă poți, să întinzi o mână de ajutor. Persoana din fața ta poate aprecia acel gest mult mai mult decât îți imaginezi. Unele persoane, cum sunt și eu, aleg chiar să scrie un articol despre el.

Într-o lume în care privirile sunt, de cele mai multe ori, lipite de ecrane, alege din când în când să ridici ochii. Poate vezi pe cineva care are nevoie de ajutor. Poate observi pe cineva care plânge și are nevoie doar de un zâmbet plin de compasiune. Poate o mămică încearcă să urce sau să coboare cu căruciorul. Sau poate un bebeluș te privește curios și îi poți dărui un zâmbet.

Gesturile mici de iubire și compasiune au puterea de a schimba ziua unui om.

Alege să fii mai prezent în propria ta viață. Vei descoperi că ocaziile de a face bine sunt peste tot. Iar, de multe ori, pentru cel care primește, acel gest aparent mărunt poate însemna infinit.

Alexandra 🙏🏻